Regulatorul trebuie să furnizeze doar rezultatul comparării valorii prescrise a cuplului electromagnetic me* cu valoarea "reală" me, determinată prin calcul, în funcţie de valorile măsurate ale curenţilor statorici şi topologia curentă a invertorului.
Deoarece regulatorul trebuie să furnizeze o informaţie terţiară (cuplu "mai mare"/"constant"/"mai mic"), rezultă că va avea histerezis dublu, punctele de comutaţie fiind:
.
În interiorul limitelor de comutaţii, regulatorul îşi păstrează starea curentă (figura 3).