Conform principiului de funcţionare a maşinii asincrone, cuplul dezvoltat de aceasta este cu atât mai mare, cu cât alunecarea
este mai mare, respectiv diferenţa între viteza câmpului învârtitor w0 şi viteza mecanică a rotorului wr, este mai mare.
Comanda directă a cuplului constă, principial, în comandarea vitezei de avansare a fazorului fluxului statoric (care este chiar viteza câmpului învârtitor w0), respectiv a poziţiei viitoare a acestuia, cunoscându-se poziţia curentă, în funcţie de cuplul pe care motorul trebuie să îl dezvolte.
Există astfel, trei situaţii posibile:
Figura 1
În acelaşi timp, trebuie ca valoarea fluxului să fie menţinută constantă (pentru un anumit regim de funcţionare). Aceasta înseamnă că vârful fazorului fluxului trebuie să descrie un cerc cu raza egală cu valoarea necesară a fluxului (figura 2).
Fazorul fluxului statoric va parcurge acest cerc cu viteză variabilă, în funcţie de cuplul solicitat.